Asa da

Stiti reclamele alea standard care se difuzeaza la noi in tara, nu? Da da, alea cu : “dar vai, eu car dupa mine sticla de balsam de rufe chiar si in club ca sa o pot scoate din geanta cand ma intreaba tipul ala aratos daca bluza ALTEIA e noua”. O stim cu totii de ani de zile, sub o forma sau alta. Astazi, desi interesele mele nu sunt vital legate de publicitate, vreau sa imi exprim parerea despre ce inseamna “true advertising”. Si desi nu sunt adepta victimizarilor de genul “la noi in Romania nimeni nu face, nimeni nu drege”, de data asta trebuie sa recunosc, cu parere de rau, ca nu ne putem compara nici pe departe cu ADEVARATII profesionisti. In foarte putine cuvinte….adica intr-un filmulet: cum isi castiga painea domnii de la Saatchi&Saatchi UK, pentru o campanie T-Mobile.

Iata si teaserul:

Totul a fost realizat de fata cu trecatorii care isi desfasurau activitatile cotidiene, si iata si reactia lor:

Fara cuvinte

coruptia2

Ignoranta pe banii tai

Voi incepe cu o intrebare: Credeti ca exista oameni carora le place sa fie nemultumiti? Sa aiba motiv sa se planga vecinilor de ce nedreptate li s-a intamplat? Sa se victimizeze cand e mult prea tarziu si sa ramana cu un gust amar degeaba? Eu cred ca da. Inainte sa va spun la ce ma refer, vreau sa clarific un lucru: nu sunt un angajat care tine orbeste cu banca la care lucreaza, doar din fidelitate sau altceva. Sunt pur si simplu un om, nici prea bogat nici prea sarac, material sau intelectual vorbind. Dar poate am norocul sa vad realitatea de pe ambele parti ale baricadei. Deci, sa incepem:

De cand lucrez pe postul cu pricina, am acordat zeci de credite. Asta inseamna zeci de discutii detaliate, cu zeci de oameni, zeci de grafice si explicatii, sute de hartii si tot atatea semnaturi. Toate s-au finalizat cu semnarea unor contracte de credit. NICI UNUL nu a fost citit. Nici unul din clientii mei nu s-a oprit pt cateva minute sa spuna “eu vreau sa citesc acest contract inainte sa il semnez. Imi pun in joc viata pentru urmatorii 5, 10, 30 de ani, vreau sa stiu la ce ma inham”. Si au fost clienti din toate categoriile, mai intelectuali, mai putin intelectuali, muncitori, profesori, medici, AVOCATI, contabili, pensionari.  Ma intreb de ce? Binenteles, ma flateaza faptul ca au atata incredere in mine si in ceea ce le-am spus eu incat sa semneze cu ochii inchisi. Insa nu e realist deloc.  Oamenii vor bani si vor banii ACUM. Semnam si mai vedem noi ce se intampla mai tarziu. Numai ca mai tarziu e PREA tarziu….si atunci ce faci? Va spun eu ce face romanul….scandal. Ba mai mult, scandal degeaba! Pentru ca ce e semnat, e semnat. Banca nu face nimic fara sa fie acoperita. Exista o armata intreaga de juristi care se asigura ca tot ceea ce faca banca este legal si ca nu incalca vreun drept al clientului, pentru ca nu iti convine, ca si banca, sa fii dat in judecata de mii de clienti. E sinucidere curata. Insa si tu, ca si client, poti fi acoperit. Daca te intereseaza! Poti citi contractul. Poti sa fi informat. Scrie in contract dobanda fixa? Norocul tau. Scrie ca si dobanda fixa poate fi modificata in conditiile exceptionale X si Y? Atunci stii ca stai linistit pana nu se produc evenimentele X si Y.  Scrie dobanda variabila? Atunci stii la ce sa te astepti. Mai ramane partea cu comisioanele. Dar nu cred ca e supraomenesc sa soliciti o lista de tarife si comisioane sau sa mai intrebi din cand in cand daca s-au modificat comisioanele care nu sunt incluse in rata. Eu daca mi-as lua un credit imobiliar de exemplu, cu dobanda indexabila o data la 3 luni, as stii la ce sa ma astept. La modificarea dobanzii si implicit a sumei mele de plata o data la 3 luni. Asta am semnat, asta am acceptat. Ah, da…daca ma trezesc cu modificari neprevazute in contract…..eu zic , cu atat mai bine..NOROCUL MEU. Pentru asta exista OPC si tribunale. Pentru ca eu sa cer despagubiri bancii in caz de nerespectare a contractului.  Acum sa nu credeti ca sunt absurda…sunt cazuri si cazuri. Sunt pur si simplu de parere ca multe dintre situatiile penibile la care sunt martora zi de zi, cum ar fi tipete isterice in mijlocul bancii si amenintari inutile cu procese care sigur nu vor avea loc, ar putea fi evitate prin simpla citire a contractelor. Parerea mea, cam 95 % din cazuri. Exista probabil si abuzuri din partea bancilor, care s-au finalizat cu procese solutionate in favoarea clientului. Foarte bine, asta i-a invatat pe conducatorii bancilor ca nu se pot juca cum vor ei cu vietile oamenilor si ca trebuie sa fie acoperiti pt fiecare pas pe care il fac…..in traducere: sfantul contract. Scrie ca am voie sa iti iau comision, ai semnat, ti l-am luat. Nu scrie, nu am voie sa ti-l iau. Simplu.  M-ar incanta un client care sa vrea sa citeasca contractul. Nu are nici 100 de pagini si nici nu scrie cu litere de 6. In 10 minute ar fi gata. Pe cuvant. O singura data am vazut o situatie de genul acesta, la Cluj, cand un client, persoana juridica, a spus : “Eu vreau sa iau contractul acesta acasa si sa ma consult cu un jurist inainte sa il semnez. Se poate?”. Si binenteles ca s-a putut. Desi multa lumea a ridicat din spranceana la acest fenomen neobisnuit, in sinea mea am fost foarte mandra de acest om care s-a dovedit a fi singurul om responsabil pe care l-am intalnit intr-un an si jumatate de munca.

Si cu asta am incheiat dezbaterea de astazi, sper sa nu fiti la fel de indiferenti cand vine vorba de deciziile pe termen lung pe care le veti lua. Cititi! Ca asta ati invatat sa faceti din clasa intai si pana astazi.

Criza economica in stil autohton

Nu as vrea sa minimizez impactul crizei financiare ce ne tot pandeste pe la usi si ne sperie ca bau-baul, insa nu pot sa nu privesc cu un anumit amuzament tot ceea ce se intampla, ca o derivare de la acest fenomen.  Mai nou, tot raul care exista in Romania, e din cauza crizei financiare. Ti-ai rupt piciorul ? Din cauza ca nu ai fost atent? Nuuu, e din cauza ca ai alunecat pe o strada care nu a fost curatata de zapada pt ca nu mai sunt bani de benzina (desi s-a ieftinit) din cauza crizei. Telefonul fara fir suna chiar si daca nu e bagat in priza, si mai ales la pensionari.  Ma distreaza cand deschide cate unul usa biroului si ma intreaba “se mai dau credite? ca am auzit ca de cand cu CRIZA, nu mai dati credite. Oare sa imi scot si banii de la CEC?” Oamenii sunt atat de usor de influentat! Cred ca pe asta s-au si bazat cei care au inventat CRIZA, pe cat de usor e sa prostesti lumea cu televizorul si sa o manipulezi cum vrei tu, avand acum scuza perfecta. Un simplu cuvant. Nici macar nu mai trebuie sa explici cum a aparut ea, oamenii o inghit benevol, zici CRIZA si gata…..se accepta. Nu mai intelegeti gresit, cred ca exista intradevat o criza economica, un dezechilibru major, insa mai cred ca s-au gasit multi speculatori care amplifica acest fenomen pentru a obtine foloase. Cred ca pe langa criza adevarata, mai graviteaza, asa ca niste sateliti artificiali….si multe multe alte crize false care aduc beneficii creatorilor lor.  Voi ce credeti? Cat de tare v-a afectat pe voi personal CRIZA?

Cozi comuniste egal dragoste eternă

Astăzi vreau să vorbesc despre oameni. Despre tineri, femei de vârstă mijlocie, mătuşi bătrâne, în fine, de toate vârstele. Şi vreau să folosesc din nou cuvântul meu preferat: ignoranţă. Şi mai am unul pentru azi: reticenţă. Să vă spun despre durerea de a fi funcţionar bancar şi de a fi martorul acestor fenomene zi de zi, din spatele ghişeului. Să începem aşa: lucrez la o bancă. Deschid conturi, carduri, depozite, dar mai ales, şi subliniez, MAI ALES, am o activitate intensă de încasat facturi. E-On Gaz, Romtelecom, Electrica, Orange, Vodafone, Cosmote, you name it, I’ve got it. Poţi să îmi arăţi orice colţişor dintr-o factură şi îţi spun ce utilitate vrei să plăteşti. Stiu ce lungime au codurile de bare şi din câte cifre este compus codul de abonat la Vodafone. V-aţi făcut o idee, nu? Întrebarea mea este “de ce?”. De ce există aceste cozi interminabile la ghişeu, atâta vreme cât băncile oferă o multitudine de soluţii alternative acestei “activităţi”. Păi ele există pentru că oamenii sunt reticenţi. Reticenţi la tot ce e nou, la orice sugestie care vine din partea mea, care reprezint banca şi sigur vreau să-i bag pe gât ceva shmecherii cu costuri ascunse. Nici măcar nu vor să te asculte. Ce să mai vorbesc de reala ignoranţă a unora care până în ziua de azi îmi răspund cu “nu ştiu eu să umblu cu cardu’ domnişoara dragă, nu îmi permit io card şi nu ştiu să apăs acolo pe butoane. Şi nu am încredere în card că băncile din România ma fură”. Mai rău e că nici măcar nu acceptă explicaţii: “dar haideţi că vă învăţ eu să folosiţi cardul, să vă puteţi primi pensia pe card, că îi lăsaţi poştaşului bacşis mai mult decât aţi plăti comision la bancă. Puteţi plăti la magazin cu cardul şi chiar şi facturile la bancomat.” . Răspuns: “ah..nu…..că mie îmi place să vin la ghişeu să stau la coadă”. Efectul? Toată lumea plăteşte la ghişeu, se formează cozi fără sfârşit, tot ei îşi strigă în gura mare nemulţumirea de a aştepta 30 de minute pentru o factură. Ca să nu mai spun că dacă ar trebui să deschid un depozit, cont sau card, care necesită ceva timp, trebuie să ma grăbesc şi să “sar” peste explicaţiile preţioase despre costuri sau condiţii, că doar “haideţi domnişoară, staţi la poveşti acuma?”- şi pufăieli, şi oftări şi bătăi din picioare. Şi uite aşa se plâng după aia clienţii că nu li s-a spus despre nu ştiu ce comision si fac reclamaţie. Acum stau eu şi vă întreb: dacă tu AI card, şi POŢI plăti la bancomat gratuit facturile, dacă ai internet acasă si poţi plăti gratuit facturile, DE CE vii să te înfiinţezi la ghişeu cu factura? Şi cum de nu îţi e ruşine să recunoşti că nu ştii să foloseşti un card? Cu siguranţă ştii, dar ţi-e lene să îl foloseşti, când există cineva care poate face toată treaba pentru tine ( şi vă rog să nu îmi ziceţi că de asta suntem plătiţi, fiindcă pt încasare de facturi sunt plătite casieriţele de la gaz sau electrica, noi ca bancă nu câştigăm nimic de pe facturieri). Ce să mai zic că poţi să plăteşti cu telefonul mobil, şi să nu îmi zică cineva că nu stie să folosească mobilul, că până şi bunica mea are unul. Nu ai card? Nu e musai să-ţi faci, ca să nu ziceţi că urmăresc să fac vânzare. De exemplu, BRD-ul are roboţei pentru încasare facturi sau alimentări de card. Te duci frumos cu factura, citeşti codul de bare, bagi banii, iei chitanţa şi pleci. Dar dacă îndrumi clientul către acest roboţel, primeşti acelaşi raspuns: “dar eu nu am card” – “nu aveţi nevoie de card, plătiţi cu bani cash”- “dar nu mă descurc la robot”- “ dar este colegul meu acolo să vă ajute”. Ai impresia că te cerţi cu el până să îl faci să ajungă acolo. Si-apoi să nu te saturi? Ne plângem de cozi, că ce naşpa era în comunism când, din poveştile mamei, se stătea la coadă o oră pentru un litru de lapte. Atunci nu aveai ce face, acum ai. Dar tot nu faci. Deci cum se cheamă asta? Să mai zic o dată? Incepe cu i….:)

Depozitul bancar – câştig sau pagubă?

Merită să îţi depui banii la bancă în ziua de astăzi? Băncile îţi vor spune întotdeauna că da, din motive lesne de înţeles. Ele trebuie să atragă resursele populaţiei, pentru a putea acorda credite. Din punct de vedere al clientului însă, problema stă puţin diferit. Răspunsul cel mai corect ar fi DEPINDE. Depinde în primul rând de suma depusă şi de perioadă. Dacă dispui de o sumă mare si eşti dispus să o economiseşti pe o perioadă mai lungă, o să ai banii în siguranţă la bancă şi o să câştigi şi o dobândă, destul cât să îţi acopere comisioanele băncii şi să mai şi rămâi cu ceva. Dacă însă te numeri printre muritorii de rând, o sumă mică depusă îţi poate aduce mai mult pierderi decât câştig. Deşi câteva milioane bune de lei vechi nu sunt chiar o sumă mică. Dar dacă stai sa faci un calcul, un depozit de câteva sute de lei noi, să zicem 700 (sumă cât de cât, zic eu), pe 3 luni de zile, cu o dobândă de 8% pe an(valori luate total aleatoriu), îţi aduc o dobândă de 14 lei in cele 3 luni. Minus impozitul aferent, raman vreo 11 Ron. Comisionul de retragere numerar, calculat ca si procent din sumă ar fi undeva la vreo 2-3 lei noi. Deci ne rămân 9 lei. Comisionul lunar de gestiune al contului este aproximativ 1,5 lei x 3 luni = 4,5 lei. Deci rămân 4,5 lei câştig net, după trei luni în care banii au muncit pentru tine cu spor. Acum haideţi să presupunem că tocmai mi-am vândut maşina cu 37 000 RON şi mi-am făcut acelaşi depozit. 8% pe an din 37000= 2960 lei , adică 246 lei pe lună, deci după 3 luni am 738 lei. După impozitare rămân 619 lei. Minus aceiaşi 4,5 lei gestiune, şi minus comision ridicare numerar in jur de 4 lei, rămân 610 lei pentru 3 luni. Să zicem grosso modo, că aş câştiga pe lună 200 lei. Pai cu banii ăştia, pot să-mi dau demisia de la serviciu si să traiesc in lux liniştită, nu? Totuşi, măcar rămân cu siguranţa de a-mi ţine banii la bancă, având în vedere că statul garantează depozitele de până la 20 000 ron, în caz de Doamne Fereşte falimentarea băncii.

Bancarizarea en-gros

Într-o epocă în care sistemul bancar s-a dezvoltat atât de mult încât la fiecare colţ de stradă găsim 2-3 agenţii bancare diferite, o epocă în care suntem ultra-bancarizaţi şi “dotaţi” cu fel şi fel de produse potrivite nevoilor noastre, nu pot decât să mă bucur la gândul că şi românii au evoluat în sfârşit suficient de mult pentru a profita de tot ceea ce au băncile de oferit. Din păcate, impresia mea sinceră este că trăim o iluzie. Exprimat în cel mai rudimentar mod posibil, e un joc de-a “cine se laudă mai tare”. Băncile se luptă pentru a-şi atrage clienţi, le oferă carduri, conturi, depozite, pe care aceştia nu le cunosc şi nu le ştiu utiliza, motiv pentru care ele rămân uitate prin sertarele minţii sau buzunarelor lor, într-o existenţă inexistentă, dacă pot să spun aşa. Adică am cont şi card la BCR, BRD, Banc Post si Banca Transilvania. Câte folosesc? Unul singur. Pe cel de salariu. Celelalte au fost deschise de-a lungul timpului pentru a-mi servi unor nevoi imediate si unice, şi de atunci le port prin portmoneu, degeaba. În marea lor ignoranţă, unii simt nevoia sa se laude :“uite câte carduri am eu”, înşirându-le pe toate pe masă. Evident, cele mai fericite sunt băncile. Toate cele 4 la care am card. Pentru ele sunt client existent, raportat cu fericire in realizările anuale sau poate ceva concursuri interne. Se presupune ca sunt un client activ, care aduce ceva comisioane la profitul bancii. Realitatea este că eu ma laud degeaba cu nişte plasticuri pe care nu le folosesc, iar băncile se laudă degeaba că mă au drept client, atâta vreme cât eu nu mai fac operaţiuni prin conturile respective de ani buni. Ba dimpotrivă, mai mult cheltuie pentru a mă contacta să mă anunţe că nu mi-am plătit comisioanele de gestiune de un an de zile şi figurez ca şi restanţier/ rău platnic, să mă ameninţe că nu voi mai putea lua credit dacă nu îmi achit datoriile. Cu siguranţă nu sunt un caz izolat şi ca mine mai sunt mii de oameni. Şi atunci, la ce bun să deţin produse bancare? Nu mă înţelegeţi greşit. Cardurile sunt BUNE. Conturile sunt BUNE. Cu condiţia să-ţi folosească realmente, şi să le utilizezi activ. E bine să ai un card, să îţi primeşti salariul pe card, sa plăteşti la magazin cu cardul, fără comision, să plateşti pe internet cu cardul din vârful patului din camera ta, să îţi plateşti facturile la bancomat sau prin internet direct din contul tău bancar. Sunt o groază de posibilităţi în ziua de astăzi şi sincer sunt şi ieftine. Ideea e să îţi cunoşti produsul. Mi se pare dovada de prostie să cumperi un produs şi să nu îi cunoşti atributele. Nu cred ca îţi cumperi o maşină fără să ştii câţi cai putere are sau cât de repede prinde suta de kilometri. Sau daca are ABS, EBD, ESP sau zece airbag-uri. Pe acelaşi considerent, ar trebui să ştii ce poate face cardul tău, cum să îl foloseşti şi ce costuri are. Şi după ce îl cumperi, calcă acceleraţia si foloseşte-l la maxim. Astfel, “everybody wins” pe bune.