Cozi comuniste egal dragoste eternă

Astăzi vreau să vorbesc despre oameni. Despre tineri, femei de vârstă mijlocie, mătuşi bătrâne, în fine, de toate vârstele. Şi vreau să folosesc din nou cuvântul meu preferat: ignoranţă. Şi mai am unul pentru azi: reticenţă. Să vă spun despre durerea de a fi funcţionar bancar şi de a fi martorul acestor fenomene zi de zi, din spatele ghişeului. Să începem aşa: lucrez la o bancă. Deschid conturi, carduri, depozite, dar mai ales, şi subliniez, MAI ALES, am o activitate intensă de încasat facturi. E-On Gaz, Romtelecom, Electrica, Orange, Vodafone, Cosmote, you name it, I’ve got it. Poţi să îmi arăţi orice colţişor dintr-o factură şi îţi spun ce utilitate vrei să plăteşti. Stiu ce lungime au codurile de bare şi din câte cifre este compus codul de abonat la Vodafone. V-aţi făcut o idee, nu? Întrebarea mea este “de ce?”. De ce există aceste cozi interminabile la ghişeu, atâta vreme cât băncile oferă o multitudine de soluţii alternative acestei “activităţi”. Păi ele există pentru că oamenii sunt reticenţi. Reticenţi la tot ce e nou, la orice sugestie care vine din partea mea, care reprezint banca şi sigur vreau să-i bag pe gât ceva shmecherii cu costuri ascunse. Nici măcar nu vor să te asculte. Ce să mai vorbesc de reala ignoranţă a unora care până în ziua de azi îmi răspund cu “nu ştiu eu să umblu cu cardu’ domnişoara dragă, nu îmi permit io card şi nu ştiu să apăs acolo pe butoane. Şi nu am încredere în card că băncile din România ma fură”. Mai rău e că nici măcar nu acceptă explicaţii: “dar haideţi că vă învăţ eu să folosiţi cardul, să vă puteţi primi pensia pe card, că îi lăsaţi poştaşului bacşis mai mult decât aţi plăti comision la bancă. Puteţi plăti la magazin cu cardul şi chiar şi facturile la bancomat.” . Răspuns: “ah..nu…..că mie îmi place să vin la ghişeu să stau la coadă”. Efectul? Toată lumea plăteşte la ghişeu, se formează cozi fără sfârşit, tot ei îşi strigă în gura mare nemulţumirea de a aştepta 30 de minute pentru o factură. Ca să nu mai spun că dacă ar trebui să deschid un depozit, cont sau card, care necesită ceva timp, trebuie să ma grăbesc şi să “sar” peste explicaţiile preţioase despre costuri sau condiţii, că doar “haideţi domnişoară, staţi la poveşti acuma?”- şi pufăieli, şi oftări şi bătăi din picioare. Şi uite aşa se plâng după aia clienţii că nu li s-a spus despre nu ştiu ce comision si fac reclamaţie. Acum stau eu şi vă întreb: dacă tu AI card, şi POŢI plăti la bancomat gratuit facturile, dacă ai internet acasă si poţi plăti gratuit facturile, DE CE vii să te înfiinţezi la ghişeu cu factura? Şi cum de nu îţi e ruşine să recunoşti că nu ştii să foloseşti un card? Cu siguranţă ştii, dar ţi-e lene să îl foloseşti, când există cineva care poate face toată treaba pentru tine ( şi vă rog să nu îmi ziceţi că de asta suntem plătiţi, fiindcă pt încasare de facturi sunt plătite casieriţele de la gaz sau electrica, noi ca bancă nu câştigăm nimic de pe facturieri). Ce să mai zic că poţi să plăteşti cu telefonul mobil, şi să nu îmi zică cineva că nu stie să folosească mobilul, că până şi bunica mea are unul. Nu ai card? Nu e musai să-ţi faci, ca să nu ziceţi că urmăresc să fac vânzare. De exemplu, BRD-ul are roboţei pentru încasare facturi sau alimentări de card. Te duci frumos cu factura, citeşti codul de bare, bagi banii, iei chitanţa şi pleci. Dar dacă îndrumi clientul către acest roboţel, primeşti acelaşi raspuns: “dar eu nu am card” – “nu aveţi nevoie de card, plătiţi cu bani cash”- “dar nu mă descurc la robot”- “ dar este colegul meu acolo să vă ajute”. Ai impresia că te cerţi cu el până să îl faci să ajungă acolo. Si-apoi să nu te saturi? Ne plângem de cozi, că ce naşpa era în comunism când, din poveştile mamei, se stătea la coadă o oră pentru un litru de lapte. Atunci nu aveai ce face, acum ai. Dar tot nu faci. Deci cum se cheamă asta? Să mai zic o dată? Incepe cu i….:)

Depozitul bancar – câştig sau pagubă?

Merită să îţi depui banii la bancă în ziua de astăzi? Băncile îţi vor spune întotdeauna că da, din motive lesne de înţeles. Ele trebuie să atragă resursele populaţiei, pentru a putea acorda credite. Din punct de vedere al clientului însă, problema stă puţin diferit. Răspunsul cel mai corect ar fi DEPINDE. Depinde în primul rând de suma depusă şi de perioadă. Dacă dispui de o sumă mare si eşti dispus să o economiseşti pe o perioadă mai lungă, o să ai banii în siguranţă la bancă şi o să câştigi şi o dobândă, destul cât să îţi acopere comisioanele băncii şi să mai şi rămâi cu ceva. Dacă însă te numeri printre muritorii de rând, o sumă mică depusă îţi poate aduce mai mult pierderi decât câştig. Deşi câteva milioane bune de lei vechi nu sunt chiar o sumă mică. Dar dacă stai sa faci un calcul, un depozit de câteva sute de lei noi, să zicem 700 (sumă cât de cât, zic eu), pe 3 luni de zile, cu o dobândă de 8% pe an(valori luate total aleatoriu), îţi aduc o dobândă de 14 lei in cele 3 luni. Minus impozitul aferent, raman vreo 11 Ron. Comisionul de retragere numerar, calculat ca si procent din sumă ar fi undeva la vreo 2-3 lei noi. Deci ne rămân 9 lei. Comisionul lunar de gestiune al contului este aproximativ 1,5 lei x 3 luni = 4,5 lei. Deci rămân 4,5 lei câştig net, după trei luni în care banii au muncit pentru tine cu spor. Acum haideţi să presupunem că tocmai mi-am vândut maşina cu 37 000 RON şi mi-am făcut acelaşi depozit. 8% pe an din 37000= 2960 lei , adică 246 lei pe lună, deci după 3 luni am 738 lei. După impozitare rămân 619 lei. Minus aceiaşi 4,5 lei gestiune, şi minus comision ridicare numerar in jur de 4 lei, rămân 610 lei pentru 3 luni. Să zicem grosso modo, că aş câştiga pe lună 200 lei. Pai cu banii ăştia, pot să-mi dau demisia de la serviciu si să traiesc in lux liniştită, nu? Totuşi, măcar rămân cu siguranţa de a-mi ţine banii la bancă, având în vedere că statul garantează depozitele de până la 20 000 ron, în caz de Doamne Fereşte falimentarea băncii.